Poluarea apei

Poluarea apei reprezintă orice modificare a compoziției/calității apei, ca rezultat al activităților umane sau în urma unor procese naturale (ex. erupții vulcanice), astfel încât aceasta să devină mai puțin adecvată utilizărilor sale. (Sursa: Poluarea apei – Wikipedia)

• Poluarea apei prin surse punctiforme (ape uzate industriale sau menajere, turism) este cea mai vizibilă. Apele uzate pot fi colectate într-un sistem de canalizare, epurate (curățate) și apoi evacuate într-un receptor natural. Poluanții proveniți din surse punctiforme pot fi cuantificați și controlați înainte de evacuarea în receptor. Urmărirea statistică a surselor punctiforme de poluare, ridică mai puține probleme în comparație cu cea a surselor difuze de poluare.
• Poluarea apei prin surse difuze reprezinta emisii evacuate în mediu în mod dispers, sursele fiind greu de localizat. Acest tip de poluare poate proveni din agricultură, depuneri atmosferice, trafic auto, etc.

Impactul poluării asupra surselor de apă potabilă

Prezența în sursele de apă potabilă (suprafață sau profunzime) a unor substanțe chimice sau a unor germeni patogeni proveniți din activități umane sau ca urmare a unor evenimente naturale extreme (inundații, cutremure, perioade de secetă accentuată) pot face ca apa brută să necesite tehnologii de potabilizare costisitoare pentru a deveni proprie consumului uman, în condiții de siguranță pentru sănătatea populației. Această abordare este marcată legislativ de noua Directivă 2020/2184/UE privind calitatea apei destinate consumului uman (apa potabilă), care face legătura între prevederile legislației din domeniul protecției mediului și din domeniul protecției sănătății umane.

• Standardele de calitate pentru apă și aer sunt stabilite pentru a proteja sănătatea umană, luându-se în considerare cele mai bune cunoştinţe toxicologice, epidemiologice şi din alte domenii, care furnizează indicaţii valoroase despre concentraţiile acceptabile de poluanţi. Din păcate, pentru majoritatea substanţelor nu există standarde (Concentraţii Maxim Admise – CMA/ valori limită). În cazul în care nu există nici un tip de standard pentru o substanţa sau amestec de substanţe, trebuie să facă o evaluarea a riscului asupra sănătăţii.

Poluarea chimică a apelor de suprafaţă reprezintă o ameninţare atât pentru mediul acvatic, cu efecte cum sunt toxicitatea acută şi cronică pentru organismele acvatice, acumularea în ecosisteme şi dispariţia habitatelor şi a speciilor, cât şi pentru sănătatea umană. Ca o măsură prioritară, ar trebui identificate cauzele poluării, iar emisiile ar trebui tratate la sursă, în modul cel mai eficient din punct de vedere economic şi al mediului.

Directiva 2008/105/CE stabilește standardele de calitatea mediului în domeniul apei, la nivelul UE fiind identificate 33 de substanţe prioritare și 8 alţi poluanţi: (i) Produse pentru protecţia plantelor şi biocide (Aclonifen, Bifenox, Cybutryne, Cypermethrin, Dichlorvos, Terbutryn, Dicofol, Quinoxyfen, Heptaclor/heptaclor epoxid); (ii) Substanţe chimice industriale şi deşeuri (Dioxină și substanțe similare – PCBs, HBCDD, PFOS); (iii) Substanţe farmaceutice (17alpha-ethinylestradiol (EE2), 17beta-estradiol (E2), Diclofenac).

După 25 de ani de activitate în domeniul protecției apei și de promovare a unei sanitații care să diminueze poluarea surselor de apă, UNICEF și OMS au actualizat harta țărilor care au înregistrat progrese în atingerea țintelor de dezvoltare ale mileniului (MDG se axează pe dezvoltarea durabilă, protecția mediului, accesul la apă potabilă sigură și canalizare, îmbunătățirea viții persoanelor defavorizate).

Progresul înregistrat în atingerea MDG în urma evaluării efectuate de UNICEF și OMS

(Sursa:http://files.unicef.org/publications/files/Progress_on_Sanitation_and_Drinking_Water_2015_Update_.pdf)

Impactul poluării apelor de suprafață utilizate în scop recreațional

La nivelul UE, Directiva 2006/7/CE reglementează calitatea apelor de îmbăiere utilizate în scop recreațional (îmbăiere, sporturi nautice). Scopul acestei directive este de conservare, protecţie şi îmbunătăţire a calităţii mediului, protecţie a sănătăţii umane, monitorizare, clasificare, management și informare a publicului privind calitatea apelor de îmbăiere.

(Sursa: https://www.eea.europa.eu/themes/water/europes-seas-and-coasts/assessments/state-of-bathing-water)

Calitatea şi managementul apelor de îmbăiere presupune identificarea şi evaluarea cauzelor poluărilor, informarea publicului, stabilirea Planului de acţiune pentru prevenirea expunerii la poluare a persoanelor care se îmbăiază și a Planului de măsuri pentru reducerea riscului de producere a poluării.

Directiva 2006/7/CE apreciază calitatea apelor de îmbăiere pe baza a 2 parametri microbiologici (enterococii intestinali și escherichia coli), dar pot fi luaţi în considerare și  parametri suplimentari cum sunt cyanobacteriile și macro-algele. Legislația prevede și efectuarea unor inspecții vizuale pentru detectarea poluării cu gunoaie, sticlă, plastic, cauciuc. Impactul cel mai mare asupra calității apelor de îmbăiere îl au activitățile de gestionare a deșeurilor lichide și solide, dar și evenimentele meteo extreme.

Stresul hidric

Stresul asupra resursei de apă sau stresul hidric apare atunci când cererea de apă depășește cantitatea disponibilă într-o anumită perioadă sau când calitatea necorespunzătoare restricționează utilizarea apei pentru anumite scopuri. Stresul hidric determină deteriorarea resurselor de apă dulce atât din punct de vedere al cantității (supra exploatarea acviferelor, secarea râurilor, etc.), cât și al calității (eutrofizare, poluare cu materii organice, intruziune salină, etc.). Stresul hidric afectează în prezent 47% din populația globului, ceea ce se materializează în efecte asupra sănătății, influență negativă asupra ecosistemelor și bariere în calea dezvoltării economice.

(Sursa: http://epaedia.eea.europa.eu/alphabetical.php?letter=W&gid=108#viewterma)

• Singapore are cel mai mare indice de stres hidric (5), deoarece țara este dens populată, nu are ape dulci de suprafață sau de profunzime, iar cererea sa de apă depășește cu mult disponibilitatea naturală a apei. Brazilia are cele mai mari resurse de apă dulce din lume (12% din resursele mondiale). Elveția este recunoscută ca țara cu cea mai bună calitate a apei la robinet.

Reducerea poluării prin ” tehnologii curate” (BAT)

Majoritatea produselor electronice de exemplu, conțin materiale nebiodegradabile, metale grele (cadmiu, pumb, mercur) și alte substanțe toxice. În timp, aceste se pot scurge pe sol, de unde pot contamina resursele de apă potabilă, plantele utilizate pentru hrană, animalele din zona afectată.

Directiva 2008/1/CE privind prevenirea și controlul integrat al poluării (IPPC) prevede un sistem de autorizare care încurajează industriile din sectoarele cele mai poluante să prevină și să reducă emisiile poluante prin respectarea criteriilor bazate pe cele mai bune tehnologii disponibile (BAT).

Prognoza stresului hidric la nivelul țărilor, până în anul 2040

(Sursa: World Resource Institute)

Tehnologiile curate se referă la adoptarea unor procese industrial sau modificări ale celor existente, cu scopul reducerii impactului activităților de producție industrială asupra mediului, inclusiv reducerea utilizării energiei și a materiilor prime. Proiectele LIFE finanțeză intreprinderile mici (IMM-uri) din diverse sectoare industriale pentru o dezvoltare a tehnologiilor nepoluante.

(Sursa:https://ec.europa.eu/environment/archives/life/publications/ lifepublications/lifefocus/documents/cleantec_en.pdf)

Modalități de a reduce poluarea apei

1. Reduceți utilizarea substanțelor chimice atunci când faceți curățenie
2. Efectuați activități de conservare a resursei de apă
3. Aruncați în mod corespunzător medicamentele neutilizate sau expirate
4. Evitați utilizarea pesticidelor
5. Evitați activitățile recreative care poluează apa
6. Evitați aruncarea obiectelor în toaletă
7. Întrețineți-vă automobilul.