Ce este poluarea?

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care afectează sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Deosebim:

Poluarea apei

Poluarea apei poate fi descrisă ca fiind contaminarea corpurilor de apă, cum ar fi lacurile, râurile, oceanele și apele subterane, cu substanțe nocive sau agenți patogeni, având ca rezultat efecte negative asupra ecosistemelor acvatice, a sănătății umane și a mediului. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în fiecare an, 5 milioane de oameni sunt afectaţi de apa poluată.

Freepik

Apa poate fi poluată cu o gamă largă de contaminanți, printre care:

1. Poluanți chimici: Poluanții chimici din apă includ substanțe chimice industriale, metale grele, pesticide, erbicide, produse farmaceutice și produse chimice de uz casnic. Aceste substanțe pot pătrunde în corpurile de apă prin intermediul evacuărilor industriale, al scurgerilor agricole, al eliminării necorespunzătoare a deșeurilor și al scurgerilor apelor pluviale urbane.

2. Nutrienți: Cantitățile excesive de nutrienți, cum ar fi azotul și fosforul, pot provoca poluarea cu nutrienți în corpurile de apă. Această poluare provine adesea din îngrășăminte agricole, deversări de ape uzate și scurgerile din zonele urbane.  Poluarea cu nutrienți poate duce la eutrofizare, înmulțirea algelor, epuizarea oxigenului și dezechilibre ecologice în ecosistemele acvatice.

3. Contaminanți microbieni: Contaminanții microbieni din apă includ bacterii, virusuri și paraziți care pot provoca boli transmise prin apă, cum ar fi holera, febra tifoidă, hepatita și gastroenterita. Acești agenți patogeni pot pătrunde în sursele de apă prin contaminarea apelor uzate, prin deșeuri animale și prin practici de igienizare inadecvate.

4. Petrol și produse petroliere: Deversările și scurgerile de petrol provenite de la vasele de transport, conductele, instalațiile industriale și scurgerile urbane pot contamina corpurile de apă cu hidrocarburi petroliere. Acești contaminanți pot dăuna organismelor acvatice, pot perturba lanțurile trofice și pot degrada calitatea apei.

5. Gunoaie și deșeuri: Deșeurile solide, resturile de plastic și gunoaiele pot polua corpurile de apă, ducând la degradarea estetică, distrugerea habitatelor și afectarea organismelor acvatice. Eliminarea necorespunzătoare a deșeurilor, practicile inadecvate de gestionare a deșeurilor și scurgerile urbane contribuie la această formă de poluare.

6. Ploaie acidă: Ploile acide, cauzate de emisiile atmosferice de dioxid de sulf și oxizi de azot din surse industriale și de emisiile vehiculelor, pot acidifica corpurile de apă, dăunând organismelor acvatice, habitatelor acvatice și calității apei.

În general, poluarea apei reprezintă o amenințare semnificativă pentru sănătatea umană, ecosistemele acvatice și mediul înconjurător, subliniind importanța prevenirii poluării, a gestionării calității apei și a practicilor de gestionare durabilă a resurselor de apă.

Poluare solului

Poluarea solului se referă la prezența în sol a unor contaminanți care afectează negativ calitatea, fertilitatea și funcția ecosistemică a acestuia. Solul poate fi poluat cu o gamă largă de contaminanți, printre care:

1. Metale grele: Metalele grele, cum ar fi plumbul, mercurul, cadmiul și arsenicul, se pot acumula în sol prin activități industriale, minerit, eliminarea necorespunzătoare a deșeurilor și practici agricole. Aceste metale sunt persistente și foarte toxice.

Freepik

2. Pesticide și erbicide: Pesticidele chimice și erbicidele utilizate în agricultură, silvicultură și amenajări peisagistice pot contamina solul prin scurgere, levigare și aplicare necorespunzătoare. Poluanții organici persistenți (POP), inclusiv pesticidele organoclorurate precum DDT, pot persista în sol ani de zile, prezentând riscuri pentru ecosisteme și sănătatea umană.

3. Hidrocarburi de petrol: Poluarea solului cu hidrocarburi petroliere, cum ar fi benzina, motorina și țițeiul, se poate produce prin deversări de petrol, scurgeri din rezervoare de depozitare subterane, activități industriale și accidente de transport. Acești contaminanți pot degrada calitatea solului, inhiba creșterea plantelor și dăuna organismelor care trăiesc în sol.

4. Produse chimice industriale: Diferite substanțe chimice industriale, inclusiv solvenți, vopsele, coloranți și detergenți de mare putere, pot contamina solul prin deversări, scurgeri și practici de eliminare necorespunzătoare. Aceste substanțe chimice pot persista în sol, prezentând riscuri pentru sănătatea umană și calitatea mediului.

5. Compuși acizi: Compușii acizi, cum ar fi acidul sulfuric și acidul azotic, se pot infiltra în sol în urma proceselor industriale, a ploilor acide și a activităților miniere. Acidificarea solului poate afecta pH-ul solului, disponibilitatea nutrienților și creșterea plantelor, ceea ce duce la degradarea solului și la perturbarea ecosistemelor.

6. Nitrați și fosfați: Aplicarea excesivă în agricultură a îngrășămintelor pe bază de azot și a compușilor care conțin fosfor poate duce la poluarea solului cu nitrați și fosfați. Acești nutrienți se pot infiltra în apele subterane, contribuind la eutrofizarea corpurilor de apă și la perturbarea ecosistemelor acvatice.

7. Microorganisme: Bacteriile, virușii și paraziții patogeni din dejecțiile umane și animale pot contamina solul, prezentând riscuri pentru sănătatea publică dacă culturile sunt cultivate în sol contaminat sau dacă agenții patogeni se infiltrează în sursele de apă.

Poluarea aerului

Poluarea aerului se referă la prezența unor concentrații nocive sau excesive de poluanți în atmosfera Pământului, care pot avea efecte negative asupra sănătății umane, a ecosistemelor și a mediului. Acești poluanți pot fi gazoși sau sub formă de particule și pot proveni din surse naturale, din activități umane sau dintr-o combinație a celor două.

Freepik

Aerul poate fi poluat de diverse substanțe, printre care:

1.  Materie sub formă de particule (PM): Aceasta constă din particule mici suspendate în aer, inclusiv praf, funingine, fum și alte particule solide sau lichide. Aceste particule pot avea dimensiuni și compoziții diferite și pot proveni din surse naturale, cum ar fi incendiile de vegetație și erupțiile vulcanice, precum și din activități umane, cum ar fi emisiile vehiculelor, procesele industriale și activitățile de construcție.

2. Oxizi de azot (NOx): Oxizii de azot sunt un grup de gaze care includ dioxidul de azot (NO2) și monoxidul de azot (NO). Aceștia sunt emiși în principal din procesele de ardere din vehicule, centrale electrice, instalații industriale și incendii de vegetație. Oxizii de azot contribuie la formarea ozonului la nivelul solului și a particulelor fine și pot cauza probleme respiratorii, formarea de smog și ploi acide.

3. Dioxid de sulf (SO2): Dioxidul de sulf este un gaz produs prin arderea combustibililor fosili care conțin sulf, cum ar fi cărbunele și petrolul, în procesele industriale și în centralele electrice. De asemenea, poate fi eliberat în timpul erupțiilor vulcanice. Dioxidul de sulf poate contribui la formarea ploilor acide și a particulelor, ceea ce duce la probleme respiratorii și la deteriorarea ecosistemelor și a infrastructurii.

4. Monoxid de carbon (CO): Monoxidul de carbon este un gaz incolor și inodor produs prin arderea incompletă a combustibililor fosili, a biomasei și a altor materiale organice. Acesta este emis de vehicule, procese industriale și sisteme de încălzire rezidențiale. Monoxidul de carbon poate interfera cu capacitatea organismului de a transporta oxigenul, ducând la simptome precum dureri de cap, amețeli și oboseală.

5. Compuși organici volatili (COV): COV sunt un grup de substanțe chimice organice care se pot evapora cu ușurință în aer. Aceștia sunt emiși din surse precum gazele de eșapament ale vehiculelor, procesele industriale, solvenții și produsele de uz casnic. COV contribuie la formarea ozonului la nivelul solului, a smogului și a particulelor fine și pot avea efecte negative asupra sănătății, inclusiv iritații respiratorii și probleme neurologice.

6. Metale grele: Metalele grele, cum ar fi plumbul, mercurul, cadmiul și arsenicul, pot fi emise în aer în urma proceselor industriale, a arderii combustibililor fosili și a incinerării deșeurilor. Aceste metale se pot acumula în mediu și pot prezenta riscuri pentru sănătatea umană și pentru ecosisteme prin inhalare, ingestie și depunere.

7. Gaze cu efect de seră: Gazele cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4) și protoxidul de azot (N2O), contribuie la încălzirea globală și la schimbările climatice prin reținerea căldurii în atmosfera Pământului. Acestea sunt emise din diferite surse, inclusiv din arderea combustibililor fosili, despăduriri, agricultură și procese industriale.

În general, poluarea aerului este o problemă de mediu complexă și răspândită care necesită eforturi concertate pentru a reduce emisiile, a îmbunătăți calitatea aerului și a proteja sănătatea publică și mediul.