Ce culoare are apa?

Culoarea apei variază în funcție de condițiile ambientale. La observarea unor cantități relativ mici de apă, aceasta apare incoloră; apa pură are o nuanță ușor albăstrie care devine mai profundă odată cu creșterea grosimei stratului de apă. Nuanța albastră a apei este o proprietate intrinsecă a acesteia și este cauzată de absorbția și dispersia selectivă a luminii albe. Elementele în suspensie, dizolvate, sau prezente ca impurități în apă, îi pot conferi acesteia o culoare diferită (ex. brun roșiatică datorată fierului, neagră din cauza manganului sau materiei organice, galbenă din cauza taninului dizolvat). În concluzie, în general apa este incoloră pentru ochiul uman, dar pare albastră în cantități mari, o iluzie a nervilor optici.

Ce este duritatea apei?

Duritatea apei este proporțională cu conținutul său în calciu și magneziu. Ea depinde de natura geologică a solului pe care îl traversează. Neplăcerile provocate de o apă prea dură sunt legate de depunerea de cruste și de discomfortul provocat pielii. Nu s-a demonstrat că apa dură crește frecvența calculilor renali (pietre la rinichi). Se poate spune că apa de băut participă a aportul de calciu în organism. Nu există nici o justificare sanitară pentru scăderea excesivă a durității apei de băut (înmuierea); o apă prea moale are un efect coroziv asupra conductelor, putând conduce la migrarea în apă a anumitor metale din conducte (ex. Plumb). Societățile de distribuție a apei tratează echilibru carbo-calcic în uzinele de apă potabilă. Există de asemenea în comerț substanțe de dedurizare pentru uz individul. Cea mai folosită unitate de măsura a durității apei este gradul german (⁰ dH). Este considerată apă dură acea apa care are mai mult de 7 grade germane.

De ce se adaugă clor în apa destinată consumului uman?

Gustul de clor este reproșul cel mai frecvent la adresa apei potabile. În realitate, gustul și mirosul de clor apar ca urmare a legării acestuia de materia organică din apă, în scopul eliminării elementelor indezirabile. O apă cu gust și miros puternic de clor poate să nu conțină decât extrem de puține impurități. Pentru a combate acest disconfort organoleptic este suficient să se lase apa să se aereze într-un vas deschis. Clorul prezent în apa potabilă nu prezintă riscuri din punct de vedere sanitar, ci dimpotrivă asigură securitatea microbiologică a acesteia prin eliminarea bacteriilor și virusurilor. Nivelul clorului rezidual liber din apă este menținut la 0,1mg/l (ceea ce corespunde unei picături la 1.000 l de apă). Prezența clorului în apă a redus spectaculos numărul cazurilor de îmbolnăvire şi mortalitatea cauzată de boli transmisibile pe calea apei, precum boala diareică acută, holera, dizenteria și febra tifoidă. Dezinfecția apei cu clor este una dintre cele mai importante metode de asigurare a sănătății publice, din ultimii aproximativ 100 de ani.

Care este cea mai bună apă pentru piele?

Pielea este dotată cu o permeabilitate selectivă și adaptabilă, capabilă să absoarbă și să excrete numeroși constituenți. Ea este de asemenea o barieră care îl izolează pe individ de mediul său. Pentru a îndeplini acest rol, pielea trebuie să își păstreze integritatea și în special nivelul de hidratare care îi condiționează tonicitatea și calitățile estetice. Calitatea apei din punctul de vedere al mineralizării (calciul), modul în care ea este tratată (clorinare), are influență asupra stării pielii: o apă prea dură (cu conținut mare de calcar) este dezagreabilă la contact, iar săpunurile nu spumează. Clorul adăugat apei neutralizează bacteriile și virusurile și împiedică astfel transmiterea acestora prin mucoase și piele, dar usucă pielea. O apă foarte moale (de ploaie) este mult mai agreabilă pentru piele și este mai favorabilă acțiunii săpunului. Rezolvarea micilor probleme cutanate generate de o apă prea dură, poate fi obținută prin utilizarea cremelor hidratante.

Cum să bem mai multă apă dacă nu ne place apa?

Indiferent de sezon, corpul trebui hidratat corespunzător. Un mare aport în hidratare o are apa, dar și ciorbele sau supele, alimentele bogate în apă cum sunt legumele sau fructele. Se recomandă indiferent de vârstă, sezon sau sex, să bem minimum 2 litri de lichide pe zi. Persoanele care sunt mai active trebuie să consume mai mult de 2 l/zi, deoarece corpul pierde mai multe lichide dacă activitatea fizică este intensă. Sfaturi practice care vă vor ajuta să creșteți aportul zilnic de apă: (1) Beți apă în timpul meselor; (2) Alegeți o băutură sănătoasă care vă place: sucuri de fructe sau legume, lapte, apă minerală; (3) Consumați mai multe fructe și legume; (4) Țineți o sticlă de apă aproape: acasă, la școală, în timpul deplasărilor; (5) Dați gust apei voastre cu felii de portocală, lămâie sau mentă; (6) Folosiți o aplicație pe telefon care să vă ajute să numărați paharele de apă băute pe zi (‎Daily Water Tracker Reminder on the App Store (apple.com)); (7) Investiți într-un recipient gradat pentru filtrarea apei.

Ce ne hidratează mai bine decât apa?

Băuturile care conţin puţin zahăr, grăsimi sau proteine sunt cele mai indicate pentru ca organismul să fie hidratat mai mult timp.  Un pahar cu lapte va hidrata mai bine decât un pahar cu apă. Laptele spre deosebire de apă, conţine lactoză, proteine şi grăsimi. Toate acestea, împiedică eliminarea rapidă a laptelui din stomac, ceea ce permite ca organismul să rămână hidratat pentru o perioadă mai lungă de timp. De asemenea, laptele conţine sodiu, care acţionează ca un burete care reţine apa din corp, rezultând mai puţină urină.

Putem să bem apa îmbuteliată uitată în mașină?

Cercetătorii care au studiat comportamentul materialelor plastice ce au stat în locuri cu temperaturi ridicate o perioadă lungă de timp, ca de exemplu un automobil parcat la soare, consideră că anumite substanțe chimice din recipientele de plastic pot migra în apă, deci consumul acesteia nu este benefic pentru sănătate. Bisfenolul A (BPA) este una dintre cele mai problematice substanţe regăsite în materialele plastice, deoarece perturbă funcționarea sistemului endocrin (este un perturbator endocrin). Ftalaţii sunt acei compuşi care conferă elasticitate plasticului folosit la fabricarea recipientelor pentru apă. La fel ca BPA, ftalaţii sunt perturbatori endocrini care pe termen lung, riscă să aibă efecte nocive asupra ficatului, rinichilor şi sistemului reproducător, atât la femei, cât şi la bărbaţi. Dioxinele sunt substanţe extrem de periculoase care pot ajunge în sânge în urma expunerii recipientelor de plastic la soare. În cazul unui consum de apă pe termen lung din recipiente de plastic cu un conţinut ridicat de doxine, pot apărea dereglări hormonale, boli reproductive, diabet, disfuncţii ale sistemului imunitar, afecţiuni ale sistemului nervos, cancer etc.

De unde se pot obține informațiile despre calitatea apei de robinet?

Calitatea apei destinate consumului uman (de robinet) este reglementată în România de Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile (cu modificările și completările ulterioare) care reprezintă transpunerea în legislația națională a unei directive europene. Autoritatea națională care răspunde de calitatea apei potabile în relație cu sănătatea consumatorilor este Ministerul Sănătății (www.ms.ro) care are în subordine instituții specializate la nivel central Institutul Național de Sănătate Publică  București (Institutul National de Sanatate Publica. – Acasa (gov.ro), Centre regionale de sănătate pubică în Iași, Cluj, Timișoara, Tg. Mureș, Sibiu și Direcții de Sănătate Publică județene. De asemenea, există operatori și furnizori de servicii de apă și canalizare la nivel regional sau local, reuniți în Asociația Română a Apei (Acasă (ara.ro)) care oferă informații în format electronic sau tipărit, consumatorilor de apă.

De unde se pot obține informațiile despre calitatea apei râului/ lacului/ mării?

Resursa de apă din România este reglementată de Legea apelor nr. 197/1996 care reprezintă transpunerea în legislația națională a Directivei cadru a a apei 2000/60/CE. Legea apelor are ca scop “conservarea, dezvoltarea şi protecţia resurselor de apă, precum şi asigurarea unei curgeri libere a apelor; protecţia împotriva oricărei forme de poluare şi de modificare a caracteristicilor resurselor de apă, a malurilor şi albiilor sau cuvetelor acestora; refacerea calităţii apelor de suprafaţă şi subterane; conservarea şi protejarea ecosistemelor acvatice; asigurarea alimentării cu apă potabilă a populaţiei şi a salubrităţii publice; valorificarea complexă a apelor ca resursă economică şi repartiţia raţională şi echilibrată a acestei resurse, cu menţinerea şi cu ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale a apelor; apărarea împotriva inundaţiilor şi oricăror alte fenomene hidrometeorologice periculoase; satisfacerea cerinţelor de apă ale agriculturii, industriei, producerii de energie, a transporturilor, aquaculturii, turismului, agrementului şi sporturilor nautice, ca şi ale oricăror alte activităţi umane”. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este responsabil de gestionarea resursei de apă (www.mmediu.ro) prin instituțiile aflate în coordonare, ca de exemplu  Administrația Națională Apele Române (https://rowater.ro), Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor (www.inhga.ro), Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare Marină Grigore Antipa (www.rmri.ro).

Unde se poate face baie într-o apă naturală?

Cadrul legislativ de reglementare a apei de îmbăiere din zonele naturale(monitorizarea și clasificarea, managementul calității, informarea publicului) este reprezentat de HG nr. 546/2008 cu modificările și actualizările ulterioare. Autoritățile competente pentru acest domeniu sunt Ministerul Sănătății (www.ms.ro), Institutul Național de Sănătate Publică (https://insp.gov.ro) și Direcțiile județene de Sănătate Publică. Informații despre zonele de îmbăiere și profilul acestora pot fi găsite la adresa Zonele de îmbăiere – Ministerul Sănătății (ms.ro).  Legislația românească referitoare la apele naturale de îmbăiere, transpune Directiva 2006/7/EC privind apa de îmbăiere. Puteți găsi informații despre calitatea apelor de îmbăiere din Europa și harta acestora, pe website-ul Agenției Europene de Protecția Mediului State of bathing water — European Environment Agency (europa.eu).