Drepturile omului sunt drepturi şi libertăți fundamentale, ale tuturor oamenilor, indispensabile existenței umane; printre acestea se numără și accesul la apă şi la sisteme sanitare. Acest lucru este acum recunoscut oficial de către Consiliul ONU pentru Drepturile Omului. În trecut, discuțiile despre drepturile omului au ignorat în mare măsură tematica apei şi mai ales a sistemelor sanitare. Totuși, pe 30 septembrie 2010, după ani de dezbateri aprinse, Consiliul Drepturilor Omului a adoptat prin consens, o rezoluție (A/HRC/15/L.14) afirmând că accesul la apă potabilă sigură şi sisteme sanitare constituie drepturi fundamentale ale omului.
Pentru a asigura dreptul uman de acces la apă potabilă şi sisteme sanitare, trebuie îndeplinite anumite criterii:
- disponibilitatea: ONU solicită asigurarea a cel puțin 50 l/om/zi de apă sigură pentru a satisface nevoile personale;
- accesibilitatea: trebuie să fie disponibile servicii în interiorul sau în imediata vecinătate a fiecărei gospodării, în școli, la locul de muncă, instituții sanitare şi instituții publice. Accesul trebuie asigurat într-o manieră sustenabilă;
- calitatea/siguranța: dreptul omului la apă şi sisteme sanitare înseamnă că acestea trebuie să fie sigure pentru sănătatea umană;
- accesibilitatea financiară: totalul cheltuielilor cu apa potabilă și apa uzată per gospodărie, nu ar trebui să depășească 3% (recomandarea PNUD) din venitul mediu pe gospodărie în respectiva zonă geografică;
- acceptabilitatea: tehnologiile oferite grupurilor de populație şi etnice/religioase trebuie să fie acceptate din punct de vedere cultural şi să nu contravină convingerilor şi valorilor acestora;
- nediscriminarea: nu este admis ca populația să fie discriminată pe baza originii, religiei, sexului, vârstei, stării de sănătate, localizării geografice sau în funcție de nivelul de urbanizare al regiunii în care trăiește;
- participarea: întreaga populație are dreptul de a participa la luarea deciziilor legate de serviciile de apă şi evacuare a apelor uzate; consumatorii au dreptul la informații cu privire la calitatea serviciilor, efectele acestora asupra sănătății, implicațiile financiare etc.;
- responsabilitatea: furnizorii de apă potabilă şi servicii de sanitație, dar şi autorităţile naţionale şi locale implicate, au obligația de a raporta cheltuielile, eficiența şi siguranţa serviciilor oferite,
- contribuabililor şi populaţiei în general;
- impactul: calitatea serviciilor de aprovizionare cu apă şi de sanitație afectează direct calitatea vieţii şi sănătatea publică, în special a copiilor; Calitatea acestor servicii este decisivă și pentru atractivitatea regiunii pentru mediul de afaceri;
- durabilitatea: serviciile de apă şi sanitație trebuie să furnizate populației şi mediului de afaceri, fără a compromite perspectiva generațiilor viitoare la surse sigure de apă; trebuie respectate nevoile tuturor ființelor vii şi ale naturii, ca întreg.