Deschidem robinetul și apa curge. Este disponibilă 24 de ore din 24. Pare simplu, dar acest lucru este posibil doar datorită unui proces complex de colectare, stocare, tratare și distribuție.

Primul pas

Captarea apei

Înainte ca o sursă de apă să fie selectată pentru a deveni o sursă de apă potabilă, trebuie testat randamentul şi calitatea apei. Se va verifica dacă anumiți parametri chimici şi microbiologici se încadrează în limitele impuse (conform standardelor), se va evalua potențialul de risc legat de eventuale surse de poluare iar apoi se vor stabili, după caz, metodele de tratare corespunzătoare. Realizarea tehnică a captării apei este diferită pentru fiecare tip de sursă şi condiții geologice.

Foraje/fântâni

Forajele au un diametru mic şi pot varia în adâncime, fiind forate de specialiști. Astfel sunt accesibile chiar și acvifere mai adânci. Acestea sunt preferate atunci când nu avem la dispoziție alte surse de alimentare cu apă şi este necesară apă în cantităţi mari. Spre deosebire de foraje, fântânile sunt săpate manual, au un diametru mai mare, de aproximativ 1 metru sau mai mult şi în majoritatea cazurilor nu sunt mai adânci de 20 m. Fântânile trebuie forate sau săpate în amplasamente adecvate, pentru a se evita poluarea de la fose septice, latrine, scurgeri de la ferme etc. Echipamentul utilizat şi metoda de forare trebuie să respecte un anumit standard, la fel ca şi construcția și tencuiala aplicată. Gura și împrejurimile adiacente fântânii nu trebuie să permită infiltrarea apelor de suprafaţă, a apelor subterane poluate sau a scurgerilor.

Imagine schematică a unei fântâni sau foraj

Izvoare

Priza de captare a sursei de apă se poate stabili acolo unde apa subterană izvorăște în mod natural sau se găsește într-un strat freatic mai puțin adânc. Sursa poate fi expusă cu un excavator sau manual. Se va instala o conductă de filtrare (de ex. o țeavă din PVC cu găuri) perpendicular pe direcția de curgere a apei. Aceasta se va acoperi cu aluviuni şi pietriş. Apa colectată în conductă este condusă într-o mică cameră de captare sau într-un bazin de captare, de unde este apoi direcționată către stația de tratare sau direct la consumator. Camera de captare are rolul de a proteja izvorul împotriva poluării, iar când sunt de dimensiuni mai mari, bazinele de captare pot asigura rezerve pentru perioadele cu cerere mai mare de apă.

Imagine schematică a captării unui izvor

Intrare într-o captare de izvor

Sursa: Bayerisches Landesamt für Umwelt
(Bavarian State ofice for Environment);  (http://www.lfu.bayern.de/wasser/merkblattsammlung/teil2_gewaesserkundlicher_dienst/doc/nr_219_anlage6.pdf)   

Captarea unui izvor în Bavaria. Captarea apei izvoarelor poate fi făcută cu mai multe conducte de drenaj. Bazinul trebuie acoperit și izolat.

Sursa: Bayerisches Landesamt für Umwelt
(Bavarian State ofice for Environment); (http://www.lfu.bayern.de/wasser/merkblattsammlung/teil2_gewaesserkundlicher_dienst/doc/nr_219_anlage6.pdf

Râuri și lacuri

Râurile şi lacurile pot servi ca sursă de apă potabilă. Apa brută trebuie întotdeauna tratată spre potabilizare (spre a fi folosită pentru băut, pentru prepararea hranei sau în alte scopuri menajere). Apele de suprafaţă pot fi foarte ușor poluate de către faună, prin infiltrări sau prin scurgeri de contaminanţi proveniți din apele uzate şi activităţile agricole. În plus, sunt probabile și variații naturale ale calității apelor râurilor, cum ar fi turbiditatea provocată de turbulenţe şi evenimente meteorologice. Prevenirea eroziunii prin practicarea unor tehnici agricole adecvate, evitarea păşunatului în apropierea malului şi a deversării apelor uzate neepurate reprezintă elemente cheie ale protecției sursei de apă. Având în vedere că în lacuri materiile se sedimentează în mod natural, și că diverse microorganisme bacteriofage au capacitatea de a distruge bacteriile din apă, se va prefera utilizarea acestora ca și sursă de apă potabilă.
Apoi, apa brută, captată, este preluată de stațiile de tratare a apei care au rolul de a corecta calitatea apei brute, funcție de calitatea impusă apei destinate consumului uman.

Stațiile de tratare

Stațiile de tratare reprezintă „inima” alimentărilor cu apă, ele fiind cele care asigură apa potabilă printr-o serie de procese specifice, pornind de la gestionarea volumului de apă extras din sursa de apă, verificarea calității acesteia, filtrarea și tratarea ei înainte de a fi stocată și apoi livrată în rețeaua de alimentare cu apă potabilă a localității.

Apa brută captată este în general o apă limpede, curată. Ea poate însă conține diverse impurități/ contaminanți care pot afecta sănătatea umană și/sau instalațiile tehnice. Procesele de tratare au la bază eliminarea fizică a poluanților prin filtrare, decantare (coagulare/floculare) sau îndepărtarea biologică a microorganismelor. De obicei, un proces de tratare constă din mai multe etape, începând cu o pre-tratare prin decantare sau filtrare cu ajutorul unor filtre pentru particule grosiere (particule mari) și a filtrelor de nisip, urmată de dezinfecția apei.

Odată potabilizată, apa este stocată în rezervoare foarte mari, numite rezervoare de înmagazinare. De aici apa este transportată către robinetele consumatorilor prin conducte speciale de apă. Rolul rezervoarelor este de a menține o rezervă permanentă de apă potabilă.

Știați că …

• doar 0,3% din apa de pe Terra este apă potabilă?
• un om bea cca. 25.000 – 30.000 litri de apă pe parcursul vieții sale?
• dreptul la apă potabilă se numără din 2010 printre Drepturile Omului?
• cu toate acestea, aproape 900 de milioane de oameni din țările în curs de dezvoltare nu au acces la apă potabilă sigură?
• și peste 1,5 milioane de copii mor anual în urma consumului de apă contaminată microbiologic?
• omul ar trebui să bea zilnic minim 1,5 litri de apă (cca. 7 pahare de apă)? Un consum insuficient de apă poate conduce la senzații de amețeală, la prăbușirea sistemului cardio-vascular sau la tulburări ale ritmului cardiac.