Apa de izvor provine din depozite subterane de apă, cantitatea și calitatea acesteia variind în funcție de sursă. Poate fi vorba de izvoare mici, care curg doar după precipitații abundente, izvoare mai mari care dau naștere unor curgeri permanente din care vor rezulta râuri sau lacuri de mărime impresionantă. Izvoarele alimentate de un acvifer situat la o adâncime mai mare sunt mai sigure și constante, cele alimentate de un strat acvifer mai de suprafață pe de altă parte, sau acoperit de calcar fisurat sau granit, pot seca. De obicei apa de izvor nu necesită o tratare intensă, cantitatea de suspensii în apă fiind mai redusă. Totuși, în multe zone apa nu este protejată împotriva contaminanților proveniți din agricultură sau a apelor uzate provenite din gospodării sau comunități. În anumite împrejurări, microorganisme și substanțe chimice pot contamina apa subterană de mică adâncime și implicit apele de izvor. Straturile de sol, având o anumită capacitate de absorbție și filtrare a poluanților, asigură o mai bună protecție a straturilor de apă de adâncime. Compoziția straturilor solului are deci, și ea, o influență mare asupra calității apei. Prin parcurgerea acestora, apa dizolvă şi transportă minerale din sol în apele subterane. În funcție de caracteristicile acestor straturi de sol şi de geologia lor, apele subterane şi izvoarele vor avea și ele caracteristici diferite, fiind mai bogate sau mai sărace în săruri sau minerale. Pentru a proteja izvorul / punctul de captare față de factorii poluatori, poate fi construită o cameră de colectare a apei, respectiv un cămin sau bazin pentru priza de captare care poate servi și ca rezervor atunci când există o cerere mai mare de apă.
O formă mai specială de izvoare sunt cele arteziene. Aici este vorba de apă subterană care țâșnește la suprafață ca urmare a structurii solului, fără a fi necesară realizarea unui foraj. Aceste ape conțin și ele substanțe minerale și au deseori caracteristici tămăduitoare.
O altă formă particulară de izvoare sunt cele termale. De cele mai multe ori acestea apar în zonele cu activitate vulcanică crescută și/sau atunci când apa provine din straturi subterane foarte adânci, știut fiind faptul că apa se încălzește în funcție de nivelul de adâncime geotermală. De regulă, temperatura unor astfel de izvoare variază între 20 și 63°C. apa acestora fiind puternic mineralizată ca urmare a acțiunii apei fierbinți asupra rocilor parcurse. Ele conțin în principal sulf calciu, magneziu, potasiu, fier, zinc, seleniu etc. – minerale care fac din ele adevărate izvoare de sănătate și frumusețe.
Știați că …
- cel mai fierbinte izvor natural din Europa este cel de la Chaudes-Aigues (Franța) 81,5 °C. (Thermalquelle – Wikipedia)
- cea mai mare concentrație de izvoare termale din lume se găsește în Parcul Național Yellowstone (SUA). 62 % din toate izvoarele termale (cu excepția oceanelor) se află acolo. (Thermalquelle – Wikipedia)
- Băile Herculane sunt cele mai vechi băi termale de pe teritoriul României, fiind ctitorite de însuși împăratul Traian. Stațiunea, atestată oficial în 153 d.Hr. sub denumirea de Therme Herculis, a fost vizitată și de împăratul Marcus Aurelius Antonius și de mama sa în anul 214.
