Scurt istoric despre etapele dezvoltării conceptului de PSA 

Prima publicație a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) care se ocupă în mod special de calitatea apei potabile a apărut în anul 1958 sub forma unui document intitulat Standarde Internaționale pentru Apa Potabilă.  În anii 1984-85, a fost publicată prima ediție a Ghidului OMS privind calitatea apei potabile. În anul 1995 s-a luat decizia ca Ghidul să fie supus unui proces de revizuire continuă. În timpul revizuirii Ghidului OMS privind calitatea apei potabile care a condus la ediția a 3-a, valoarea instrumentului de management preventiv cunoscut sub denumirea de Plan de Siguranță a Apei (PSA) a fost evidențiată în mod repetat.   

“Cel mai eficient mod de a asigura în mod consecvent securitatea aprovizionării cu apă potabilă este utilizarea unei abordări cuprinzătoare a evaluării riscurilor și a gestionării acestora, care să includă toate etapele de furnizare a apei de la priza de captare din bazinul hidrografic, până la robinetul consumatorului. O astfel de abordare a fost denumită Plan de Siguranță a Apei (PSA)”.  Ghidul OMS (2004) descrie mai degrabă principiile generale ale abordării de tip PSA, nefiind un îndrumar al aplicării lor în practică. Acesta este motivul pentru care în anul 2009 a fost publicat “Planul de siguranță a apei, Manualul de management pas cu pas a riscului, pentru furnizorii de apă potabilă” prin efortul comun al OMS și al Asociației Internaționale a Apei (IWA).

Notă:

În contextul postării Ghidului PSA pe acest website, el trebuie privit ca un scenariu pentru un joc de roluri pentru elevi, cu scop educativ, nu o responsabilitate reală, legală, pe care o au școlile și elevii. Responsabilitatea legală pentru elaborarea și implementarea PSA aparține pretutindeni în lume, operatorului de apă sau autorității locale care și-a asumat producția și distribuția apei. Dacă vorbim despre surse individuale, responsabilitatea aparține proprietarului.

Teoria și exemplul practic expus au menirea să lămurească ce înseamnă PSA și să faciliteze angrenarea elevilor în activități de cunoaștere a sistemului de aprovizionare cu apă din localitățile lor și în înțelegerea propagării contaminării generate de activitățile umane, de la sursele de apă utilizate în scop potabil, până la apa din fântâni sau până la robinet. Exercițiile incluse au de asemenea rolul de a clarifica și de a inspira viitoare activități practice.

Cadrul juridic al implementării PSA în statele membre ale Uniunii Europene și în România

Cadrul juridic privind calitatea apei potabile la nivelul Uniunii Europene este reprezentat de Directiva privind calitatea apei destinate consumului uman 98/83/CE care urmărește protejarea sănătății umane împotriva efectelor negative ale oricăror contaminări ale apei, asigurându-se că aceasta este sanogenă și curată^[3]. Ediția din 1998 a directivei nu conectează în mod specific calitatea apei la sursă, cu calitatea apei la robinetul consumatorului, iar procedurile de gestionare a sistemului de aprovizionare cu apă nu țin cont de legătura cauzală între contaminarea apei și efectul acesteia asupra sănătății umane.

Din acest motiv, textul directivei a fost consolidat, amendamentele fiind incluse în Directiva 2015/1787/UE, care a introdus în mod specific practica de evaluare și de gestionare a riscurilor, care este de fapt conceptul Planurilor de Siguranță a Apei.  Legislația în vigoare în România este Ordonanța nr. 22 din 30 august 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, care prevede că Planurile de Siguranță a Apei devin obligatorii începând cu 1 ianuarie 2021, pentru sistemele de aprovizionare cu apă potabilă, colective sau individuale, care furnizează în medie o cantitate de apă mai mare de 1.000 m³/zi sau deservesc mai mult de 5.000 de persoane”.

Noua Directivă 2020/2184/UE privind calitatea apei destinate consumului uman urmează să fie transpusă în legislația națională până la data de 12.01.2023 și vine să întărească obligativitatea implementării Planurilor de Siguranță a Apei, ca bază a stabilirii viitoarelor programe de monitorizare a calității apei distribuite consumatorilor.

Principalii pași ai elaborării unui PSA

Planurile de Siguranță a Apei sunt considerate de OMS cel mai eficient mijloc de menținere a securității unui sistem public de aprovizionare cu apă potabilă. Analiza complexă a riscurilor și a managementului riscurilor, reprezintă coloana vertebrală a acestor planuri, care au ca scop gestionarea într-o manieră preventivă a riscurilor asupra sănătății umane asociate consumului unei ape potabile posibil contaminate, nu doar prin monitorizarea produsului final – apa de robinet și reacția după ce incidentul s-a produs deja. Principiul de gestionare a riscurilor utilizat în proiectarea PSA, este de ridicare a unor bariere succesive în calea contaminării (măsuri de control) și analiză a pericolelor în puncte critice (HACCP – Hazard Assessment and Control in Critical Points), preluat din industria alimentară.

Pentru a realiza un plan PSA, furnizorul de apă trebuie să efectueze o evaluarea aprofundată a sistemului (infrastructura) și procesului (tratare și distribuție) de aprovizionare cu apă, de la priza de captare din sursa de apă, până la robinetul consumatorului. Trebuie identificate pericolele și riscurile și apoi investigați pașii corespunzători pentru minimizarea acestor riscuri. Interacțiunea și cooperarea părților interesate sunt vitale pentru succesul implementării PSA. PSA a fost gândit în principal pentru sistemele centralizate de aprovizionare cu apă, dar se poate aplica și surselor individuale de tip fântână/foraj/izvor.

Pașii principali pentru elaborarea și implementarea unui management preventiv de tip PSA pentru un sistem de aprovizionare cu apă potabilă sunt următorii:

• Se stabilește echipa și metodologia de elaborarea a PSA
• Se identifică toate pericolele și evenimentele periculoase care pot afecta siguranța sistemului de aprovizionarea cu apă
• Se evaluează riscul asociat fiecărui eveniment periculos și pericol
• Se verifică dacă există metode de control sau bariere împotriva fiecărui risc semnificativ și dacă acestea sunt eficiente
• Se validează eficiența măsurilor de control (barierelor)
• Se implementează un plan de îmbunătățire a măsurilor de control dacă este necesar
• Se demonstrează că sistemul de aprovizionare cu apă potabilă este în siguranță în mod constant
• Se revizuiesc periodic pericolele, riscurile și măsurile de control în funcție de evoluția situației
• Se mențin înregistrări corecte pentru transparența măsurilor de management și justificarea rezultatelor.