Ce este apa potabilă?
Numim ”apă potabilă” apa dulce având un grad de puritate atât de ridicat încât se pretează consumului uman, în special pentru băut, prepararea alimentelor și alte scopuri casnice. Calitatea de potabilitate este determinată în funcție de temperatură, culoare, gust, miros, turbiditate, duritate și pH – parametrii definiți funcție de riscul de apariție a unor efecte negative asupra sănătății omului pe termen scurt sau lung. Poate fi orice tip de apă în stare naturală sau tratată în prealabil, care apare în mod natural sau este furnizată prin metode convenționale de distribuție.
Apa potabilă nu are culoare sau miros, are o temperatură de 8 – 12°C, turbiditate foarte scăzută și pH cuprins între 6,8 și 8,5.
În funcție de condițiile locale pot exista diferite surse de apă potabilă. Aceasta poate proveni din freatic (izvoare, fântâni), din ape de suprafață (râuri, lacuri, rezervoare, mare), din precipitații sau chiar din ceață.
De preferat este utilizarea apei de adâncime sau de izvor, care de regulă este de calitate mai bună decât cea de suprafață. Însă, atunci când resursele freatice locale sunt insuficiente sau greu de accesat, devine necesară utilizarea apei de suprafață. Din păcate, apa de suprafață este mult mai vulnerabilă la contaminare, prin activitățile antropice sau naturale, motiv pentru care trebui întotdeauna analizată și tratată corespunzător!
Deși 71% din planeta noastră este acoperită de apă, doar o fracțiune din aceasta poate fi utilizată ca și apă potabilă. (vezi Distribuția resurselor de apă pe Pământ)
Selectarea sursei de apă potabilă
În funcție de condițiile locale pot exista diverse surse. Apa potabilă poate proveni din apele subterane (izvoare, fântâni), ape de suprafață (râuri, lacuri, lacuri de acumulare, mare), ape din precipitații sau chiar ceață. Utilizarea apei de suprafață poate fi necesară în cazul în care apele subterane locale sunt rare sau nu pot fi exploatate. Apa de suprafață este mult mai vulnerabilă la contaminare în urma unor activități antropice sau naturale, fapt pentru care ar trebui analizată și tratată corespunzător. În ceea ce privește apele din subteran, acviferele freatice cu nivel liber sunt mult mai vulnerabile la poluare decât acviferele sub presiune. Reîncărcarea izvoarelor locale depinde în mare măsură de condițiile geologice și climatice locale. Având în vedere că acviferele stochează numai o anumită cantitate de apă, sursa locală de apă depinde adesea în mare măsură de precipitațiile din ultimele săptămâni sau luni. Dacă sunt mai puține precipitații și/sau temperaturi mai ridicate, fântânile şi izvoarele pot seca. Pe de altă parte acviferele situate la adâncime pot stoca apa acumulată pe parcursul a câțiva zeci de ani sau chiar secole. Furnizorii de apă care extrag apa din astfel de straturi, de mare adâncime, trebuie să fie conștienți de capacitatea de regenerare a acviferului (pentru compensarea volumului de apă extras).
Prin urmare, selectarea surselor de apă ce urmează să alimenteze un sistem depinde în mare măsură de condițiile hidrologice și geologice, de precipitațiile locale din bazinul de captare și de potențiale pericolele de contaminare. O cartografiere detaliată a condițiilor hidro-geologice și a modului de utilizare a terenurilor este foarte utilă în proiectarea și implementarea corespunzătoare a sistemului de aprovizionare cu apă. Modul de gestionare a bazinului de recepție poate fi determinant pentru minimizarea problemelor de calitate a apei și de tratare a acesteia.
